Există nenumărate tipuri de “infecţii electronice” printre care cele mai cunoscute sunt:
– Un virus informatic este un program (secventa de instructiuni) care, odată ajuns pe un calculator, se asigură că se va activa la fiecare pornire a lui şi se va ascunde cât mai bine între sutele de fişiere de pe hard disk. Apoi va încerca să infecteze şi alte calculatoare, sau să execute anumite comenzi distrugătoare, cum ar fi ştergerea fişierelor.

  • Viruşi vierme (worm), se transmit în principal prin Internet; pot fi primiti prin e-mail, prin vizitarea unor site-uri infectate, sau prin descărcarea şi rularea unui program infectat. Aceşti virusi vor încerca să se transmită singuri mai departe spre adresele de e-mail din Address Book sau spre o adresă predefinită, uneori ataşând documente confidenţiale sau parole de dial-up şi e-mail de pe calculatorul victimei. Cei mai cunoscuţi viruşi din această categorie sunt Love Letter şi SirCam. Companiile fără reguli stricte de utilizare a Internetului şi fără programe de detecţie a viruşilor ajung cel mai adesea în situaţii neplăcute, deoarece virusul s-a propagat în întreaga reţea informatică şi s-a transmis la sute sau mii de clienţi, furnizori, parteneri de afaceri. Un calculator de acasă infectat cu un vierme ar putea expune informaţii confidenţiale, cum ar fi parole, informaţii financiar-bancare, medicale, etc, stocate pe hard disk.
  • Viruşi tip cal troian(Trojans) sau backdoor, care se ascund în interiorul unor alte programe şi apoi duc la îndeplinire nişte acţiuni nedorite, permiţând oricărui autointitulat “hacker” accesul deplin la calculatorul infectat prin acea “uşă deschisă din spatele casei”, de câte ori acesta este conectat la Internet. Tipic pentru un virus troian este de a se instala fără să atragă atenţia, şi de a-şi face treaba de spionare în mod cât mai discret, pentru ca la un moment dat să lovească cât mai puternic şi pe neaşteptate. Această categorie este încă aprins disputată, de o parte fiind administratorii de reţea care pot folosi în mod legitim asemenea programe pentru controlul şi administrarea de la distanţă mai uşoară a calculatoarelor dintr-o reţea, iar în tabăra adversă fiind persoanele cu intenţii rele, ce folosesc viruşii troieni pentru a spiona, fura, enerva sau distruge.
  • Backdoor: E un troian “mai slab”, care are ca destinatie deschiderea “usii din spate” la un computer, asigurand acces prin retea pentru atacatori sau alte tipuri de malware (chiar si spam). Backdoorii nu incearca sa impersoneze (ca troienii) ci pur si simplu deschid un canal de comunicatie cu exteriorul de pe calculatorul target (fara cunostinta utilizatorului).
  • Rootkit: e un troian “avansat”. E conceput ca sa se camufleze printre procesele rulate in sistem, ca sa nu poata fi detectat. E cel mai greu tip de malware de detectat si scos. De cele mai multe ori, expertii recomanda stergerea completa a hardului si reinstalarea de la zero.
  • Spyware: Spyware este software care spioneaza userul, de cele mai multe ori urmarind activitatile userului pentru a-i servi tipuri de publicitate corespunzatoare activitatilor.
  • Adware: Considerat gresit cel mai putin periculos malware, de asemenea considerat cel mai “folositor” (pentru distribuitorii de adware, bineinteles). Adware de obicei afiseaza publicitate in diverse forme pe computer. De asemenea poate descarca si instala aplicatii 3rd party (cine mai citeste EULA?). Poate fi considerat ca parte din Spyware, pentru ca de cele mai multe ori, aplicatiile 3rd party sunt spyware.

Programele antivirus

Programele anti-virus contribuie la protejarea computerelor împotriva viruşilor, viermilor, cailor troieni precum şi a altor “invadatori” care pot ataca un computer. Însa, în acest caz, e mai grav decât o simpla răceala. Viruşii, viermii şi ceilalţi asemenea lor se dedau deseori la acţiuni răuvoitoare, cum ar fi ştergerea de fişiere, accesarea de date personale sau utilizarea computerului pentru a ataca alte computere.

Se poate preveni “îmbolnăvirea” unui computer prin folosirea unui program anti-virus. Reţineţi doar că, asemenea dozelor de vaccin, deseori nu este suficientă o singură administrare. Este necesară administrarea regulată a unor doze auxiliare. În situaţia de faţă, acest lucru înseamnă pur şi simplu actualizarea regulată a programului anti-virus. Aceste actualizări se oferă în general pe baza unui abonament la distribuitorul de produse anti-virus.